“Când simți și știi încotro mergi, te abandonezi cu încredere căii, permițând chiar și obstacolelor să te propulseze către împlinire. Tu ești vizionarul a cărui inimă arată mereu Calea. Ascult-o! Alege-ți viziunea sau las-o să te aleagă!”
Claudia Escu
Yi King – Receptivul/Randamentul
Human Design: POARTA 2 – POARTA RECEPTIVITĂȚII / POARTA DIRECȚIEI SINELUI – Aici se prezintă Canalul Ritmului cu POARTA 14 – Poarta Posesiilor sau Poarta Abilităților
Cheile Genelor – Cheia 2 – Dislocare/Orientare/Unitate – Aici se prezintă perechea sa – Cheia 1 (Entropie/Prospețime/Frumusețe)
ESCU – PORTALUL 2 – De la nicăieri la Acasă / De la acțiune la stare
Înțelepciunea străveche a YI Ching-ului exprimă acest tipar energetic prin hexagrama formată din două trigrame identice – cea a Pământului – Receptorul/Receptivul. Această dublare a Receptivității arată perseverența practicii receptării interioare. Această hexagramă este formată numai din linii yin (sau linii deschise, receptive), fiind considerată cea mai feminină dintre toate. Trigrama inferioară Pământul (cel care receptează) și trigrama superioară Pământul (cel care receptează). Aducerea împreună a acestor două trigrame identice, arată felul în care acestea se împuternicesc una pe cealaltă sau se provoacă reciproc. Esența ei arată că atunci când ești deschis înăuntrul tău, totul se deschide și înafara ta. Practic, cu cât dai atenție, prin răbdare și centrare, planului subtil al interiorului tău, al câmpului tău de conștiință, cu atât mai mult, ți se vor revela toate în afara ta, arătându-ți calea, direcția, sensul în tot și toate.
Mesajul acestei hexagrame este cifrat prin următoarele: “Receptivul făurește o izbândă minunată, favorizând totul printr-o tărie de caracter ca a iepei. Dacă vrei să întreprinzi ceva și să te pui în frunte, te vei rătăci, dar dacă vii în urmă, găsești un drum. Este folositor să ai prieteni la apus și la miazăzi și să te lași de prieteni la răsărit și la miazănoapte. O stăruință liniștită aduce norocul.” – YI KING – Cartea transformărilor
Fraza de contemplat: “Fii inimă largă și suportă lumea exterioară.“
Înțelepciunea Human Design-ului, receptată/percepută de Ra Uru Hu prin intermediul clarviziunilor sale din interacțiunea cu Vocea, și continuată de elevii săi, prezintă Poarta 2 ca fiind Poarta Receptivității ori Poarta Direcției, situată în Centrul Identității, și creând canal energetic cu Poarta 14 – Poarta Posesiilor sau Poarta Abilităților, situată în Centrul Sacral. Canalul creat de acestea se numește Canalul Ritmului.
Mesajul ei din această perspectivă se referă la direcția sinelui către iubire, bucurie și frumusețe. Această direcție este identificată în interior, lucru pentru care această energie te invită să îți canalizezi atenția mai degrabă pe planul subtil, decât pe cel concret. Fiind o poartă a centrului Identității, ea te invită să te deschizi către sine – identitatea Eu Sunt, și să percepi prin filtrul acesta realitatea, observând cu răbdare sincronicitățile care îți arată nevăzutul. Perspectiva Human Design îți amintește că nu ești aici pentru a munci ori pentru a face lucrurile să se întâmple. Și oricât de ciudat ți-ar suna, este adevărat. Energia aceasta are o modalitate unică de “lucru”: ea se centrează, prin simțire, într-atât, identificând intuitiv direcțiile noi care pot îmbunătăți calea oricui. Cel care dispune de o poartă 2 activă este un vizionar, iar atunci când este susținut prin poarta 14, atunci cea din urmă îi aduce puterea și resursele necesare fructificării viziunilor sale. Altfel spus, Poarta 2 te invită să îți identifici direcția și să te deschizi prin receptivitate, în fața oricăror provocări de a afla cum să ajungi acolo. Mesajul porții 2 este să perseverezi pe cale, indiferent de obstacole, să fii adaptabil și receptiv la ceea ce îți apare în cale, să te implici prin perseverență, în afara oricăror așteptări ori explicații mentale. Tu ai capacitatea de a vedea=recepta invizibilul, subtilul, sau ceea ce alții nu văd. Celui cu poarta 2 activă îi este scris prin însuși ADN-ul său, să devină expert în a arăta calea celorlalți. Cum?! Ei vor fi devenit astfel arătându-și lor înșiși mai întâi calea. Amintește-ți – e despre Identitate! 😊 Tu ești vindecătorul rănit. Iar atunci când vei realiza că nu vindeci pe nimeni, ci doar împărtășești celorlalți vindecarea ta, făcându-ți darul sau servind Vieții, totul va căpăta sensuri mult mai profunde decât până acum.
Human Design subliniază de asemenea, diferența unei Porți 2 active în interiorul unui Centru definit sau nedefinit, astfel:
- Când Poarta 2 este în Centrul Identității definit, atunci cel care o deține activă, are un sens al scopului foarte puternic, care îl va duce la împlinire
- Când Poarta 2 este în Centrul Identității nedefinit, atunci vei simți că ghidarea ta e mai degrabă aplicabilă altora decât ție, și atunci s-ar putea să îți ia mai mult timp să îți atingi destinația.
Deoarece Poarta 2 direcționează/gestionează resursele cât mai bine cu putință, ea înlesnește expresivitatea oricui, în orice alege oricine 😊 Secretul este buna gestionare ori direcționare, echilibrul, răbdarea, atenția și receptivitatea. Tot ce vrea Poarta 2 este să arate bunăstarea ca disponibilitate generală tuturor, influențând schimbarea în cel mai bun mod cu putință.
Înțelepciunea Cheilor Genelor, împărtășită de Richard Rudd exprimă pe principiul a 3 frecvențe, umbra Dislocării, darul Orientării și darul divin al Unității.
ESCU – De la nicăieri, la Acasă / De la Acțiune la Stare / De la concret la subtil / De la coadă la cap
Din respect pentru capacitățile tale de creator unic, simt să îți ofer câteva cuvinte cheie și întrebări de conștientizare, care au rolul de a te racorda la energia acestui Portal 2.
Am convingerea că revelațiile tale personale sunt de o valoare inestimabilă, conform percepțiilor tale unice, și că ele te vor purta către sensuri profunde, așa cum ale mele au făcut-o pentru mine.
Motivul pentru care împărtășesc cu tine perspectiva mea, susține diferențierea unicității noastre, și în același timp, se așază ofrandă Vieții, permițând libertatea și timpul perfect al fiecăruia de a cerceta propriul său Adevăr, prin propriile sale percepții.
Ce bine că suntem diferiți! Și complementari, în Întreg, în Iubire!
“Când întrebarea îți apare în cale, sufletul tău are deja răspunsul” – Escu
La ce intervale de timp iei pauze de reflecție? Practici des meditație/contemplare/observare? Înaintea acțiunilor tale, îți iei un timp de gândire asupra acestora? Câtă atenție dai planului subtil (ori simțirii tale) când ceva se întâmplă în viața ta? Obișnuiești să identifici cauzele care au declanșat anumite efecte (situații, contexte, rezultate) în realitatea ta? Ești de obicei grăbit să reacționezi la ceea ce vine în fața ta? Ai suficientă răbdare să asculți/să receptezi ce îți spune cel din fața ta cu adevărat (omul, situația, contextul, întâmplarea)? Ești de acord cu afirmația “Reacțiile mele sunt efecte cauzate de trecut.”? Îți plac surprizele? Faci eforturi să controlezi realitatea (omul, situația) de frică să nu fii surprins? Care sunt atașamentele tale cele mai puternice față de reguli care impun/limitează? Poți evalua rigiditatea principiilor tale de viață? Care dintre ele nu te mai servesc? Cât de adaptabil te consideri? Ce simți că e de apărat din trecutul tău? Pentru ce simți că mai trebuie să lupți? Ce mai ai de demonstrat altora? Cum îți identifici Adevărul tău interior? Cum îl cerni de “adevăruri” impuse dinafară? Ce înseamnă pentru tine condiționare? Cum alegi să te eliberezi de aceste condiționări? Identifică prejudecăți care (te) limitează Viața. Cât de multă atenție oferi lumii tale interioare? Procentual, cât stai în tine și cât în afara ta cu atenția? Acțiunile ori relațiile în care te implici sunt o investiție ori o irosire? Ce iți arată ele? Câtă atenție le-ai dat înăuntrul tău? Ce simți la afirmația: “Ceea ce e în afara mea, este doar rezultatul a ceea ce este (sau nu este) înăuntrul meu.”? Ce simți/crezi despre următoarele: “Înaintea creației concrete/materializate stă intenția creatoare a planului subtil.”? Contemplă fraza: “Ghinda își are direcția pădurii de stejari. Tot ce are de făcut este să se deschidă luminii și apei, urmându-și Calea Împlinirii sale.” Obișnuiești să vrei să îi schimbi pe alții? Intri în contradicții ori competiții, impunându-ți adevărul tău? Ce te face să reacționezi astfel? Poți să observi mai mult decât reacționezi? Poți asculta mai mult decât vorbești? Ce crezi despre afirmația: “Când reacționez ori mă lupt, de fapt opun rezistență schimbării mele.”? Ce simți că ai de apărat în viața ta? De ce? Cum crezi că îți poți controla reacțiile? Câtă atenție dai emoțiilor tale? Dar gândurilor tale? Sunt acestea subtile/nevăzute?! Există?! 😊 Care e direcția ta în viață? Ce tip de oameni ori situații vin cel mai des spre tine? Ce îți spun ele de fapt? Ce ai de schimbat, astfel încât să atragi ceea ce meriți? În ce arie a vieții tale te găsești azi în impas? Ce îți spune impasul? Ce și cum poți transforma blocajul acesta în curgere? Care sunt ariile din viața ta în care simți că ai stagnat? Cum poți curge din nou? Ai încredere în curgere, în oameni, în viață, în tine? De ce? La ce tip de control ai renunța acum din mai multă încredere? Ce e de făcut concret pentru ca acest lucru să se realizeze? Cine te oprește să o faci?
Cuvinte declanșatoare de revelații:
– ∞ împrăștiere, negare, închidere, epuizare, reacție, inutilitate, irosire, superficialitate, uitare, efort, greu, luptă, prejudecăți, programare limitativă, rezistență, opoziție, atașament, minte
+ ∞ centrare, relaxare, răsfăț, confort, odihnă, receptivitate, a primi, deschidere, subtil, acceptare, cauză, prezență, conștiență, înțelepciune, simțire, observare, viziune, percepție
Afirmații:
Îmi organizez acțiunile echilibrat, respectându-mi timpul de odihnă. Merit confortul și starea de bine. Petrec cu mine însumi timp de calitate. Mă centrez și mă bucur în pace de cine sunt, de cum sunt, de ce fac, de cum fac, de ce am și de cât am. Eu sunt recunoscătoare mie, vieții și lumii întregi. Permit oamenilor și situațiilor să vină spre mine și să mă servească. Urmez cu încredere semnele vieții care fac sens pentru sufletul meu. Ascult și acționez dintr-un spațiu de răbdare și încredere. Răbdarea mea este barometrul succesului meu. Perseverez cu răbdare și mă investesc în pasiunile mele. Dau voie vieții să mă surprindă, fiind conștientă că tot ce vine spre mine e creat de mine. Mă eliberez de orice formă de atașament care mă limitează. Respect adevărul fiecăruia și îl tratez cu compasiunea acceptării. Îmi dăruiesc din ce în ce mai mult timp și atenție mie însămi. Eu sunt cea mai mare investiție a mea, cel mai înalt succes și cel mai prosper profit, ca atare îmi centrez atenția și energia în mine. Prin succesul meu, întreaga lume de bucură de succes. Prin realizarea mea, lumea întreagă devine realizată. Aleg să rămân deschisă și accept tot ce vine spre mine, lucrând conștient înăuntrul meu. Orice impas îmi arată un pas nou în Schimbare. Acțiunile mele servesc scopuri înalte în beneficiul tuturor și au la bază intențiile sufletului meu. Stă în puterea mea să mă schimb doar pe mine. Deschiderea cu care mă adaptez în orice situație mă împlinește, mă satisface. Am încredere totală în simțirea mea, realizând că mintea este doar o bază de date. Direcția mea în viață este marcată de bucurie, pace, frumos, confort, armonie, dragoste, îndestulare, adevăr, iubire… Le dau voie să intre în mine, le merit pe deplin.
Curgerea ESCU
De la nicăieri la Acasă / De la acțiune la stare
Când am ales să mă abandonez în spațiul acestei energii, pentru a o simți profund, așa cum merit și cum se merită simțirea, m-a cuprins dorul de mine. O energie feminină – blândă și fermă în același timp, maternă și curtenitoare, eroică și înțeleaptă, m-a purtat pe brațele inimii Conștiinței, până într-acolo unde mi-au dat lacrimile.
O formă de eliberare atât de adâncă m-a scos din corpuri, înălțându-mă cu sufletul, prin spirit în ce iubesc să numesc Acasă – în nemărginirea subtilului. Vastitatea conștiinței nu poate fi cuprinsă de liniaritatea creierului acestei dimensiuni, însă din ce în ce mai mulți semeni, au depășit-o și continuă să o facă. De aceea nu mă mai rețin din a împărtăși astfel de trăiri intense ale mele, încă de când mă știu.
Pentru a o întrupa și mai mult, am aplicat această experiență subtilă în materie. Aflată în vacanță, cu familia mea, bucurându-ne de spațiul primitor al piscinei private, l-am invitat mai întâi pe fiul care a venit prin mine, să permită un joc împreună cu mine. I l-am descris, stârnindu-i curiozitatea, iar după ce și-a dat acordul, am acționat în consecință. Ceilalți membrii ai familiei mele continuau cu bucuria lor. Revenind la jocul meu care a devenit al nostru, l-am purtat pe brațe, prin susținerea apei, asemeni unui nou născut, aproape de pieptul meu. Îi conțineam corpul cu mâinile mele, îi lipisem fața de sânul meu hrănitor, și sărutându-i fruntea, am început să-i șoptesc: “Ești atât de iubit, copilul meu. Ești în siguranță și încredere în Iubirea aceasta. Te țin în brațe din eternitate. Te hrănesc. Te mângâi. Te conțin. Eu sunt iubire și sunt aici cu tine. Eu îți sunt rădăcină. Eu îți sunt aripi. Eu îți sunt iubire. Ești atât de iubit. Abandonează-te mie! Relaxează-te! Bucură-te de confort! Primește susținerea tuturor ce ne înconjoară. Toate îți sunt, prin iubire, puse la dispoziție. Ai încredere. Meriți. Totul e bine. Totul e ușor. Te iubesc într-atât. Dumnezeu te iubește. Viața te iubește. Lumea te iubește. Plantele și animalele te iubesc. Creatorul îți iubește Creația, iar Creația îți iubește Creatorul. Odihnește-te! Dă drumul la tot! Dă drumul durerii, suferinței, fricii, amintirilor, îndoielilor, greutăților. Ușurează-te! Stai cu mine în pântecul meu. Așa te conțin dintotdeauna. Nu îți dau drumul nicicând. Noi suntem Împreună, Acasă, Conștiință. Ești conținut, hrănit, mângâiat, șoptit de iubire. Eu sunt Iubire. Eu sunt tot. Eu sunt tu.”
În timp ce spuneam toate acestea, observam prin simțire nenumărate detalii. Receptivitatea mea practicată de ani întregi, și-a șlefuit capacitățile cu mult peste înțelegerea minții. Și atunci într-o fracțiune de secundă puteam simți atâtea, că aș avea nevoie de zeci ori sute de pagini de a le expune. Continui cu detaliile necesare ție, pentru a vizualiza experiența cu propria-ți simțire. După ce îl voi fi luat pe brațele mele, l-am purtat pe apă, mișcându-mă permanent, plimbându-l cu ușurință, ba în spirale, ba înainte și înapoi. La început, mintea lui deținea controlul, voia să înțeleagă ce i se întâmplă pentru a-l proteja, însă odată cu șoaptele iubirii ce curgeau prin mine, ceva s-a deschis înăuntrul lui și a făcut instant mintea să tacă. A deschis ochii uimit, m-a privit asemeni unui nou născut întâia oară, a zâmbit liniștit și a închis ochii la loc. În acel moment, musculatura lui a încetat să funcționeze, semn că mintea a renunțat la control din ce în ce mai mult. Un alt creier superior celui cerebral, preluase comanda – cel visceral. Acesta se conectase prin simțire cu mine într-atât de profund, încât hotărâse să mi-l abandoneze mie, pe fiul meu. După ce a închis ochii și și-a relaxat mușchii, și-a centrat atenția pe emisiile șoaptelor mele. Pe măsură ce-i vorbeam, se adâncea și mai mult în relaxarea lui. La un moment dat, din colțul ochilor au început să îi curgă lacrimi. Zâmbetul nu dispăruse. Ce a fost interesant e că toți cei din familia mea, care erau în piscină, își centraseră și ei atenția pe jocul nostru. Simțiseră ceva ce le stârnise curiozitatea. E drept că pacea în care intrase agitatul de fi-miu, bătea tare de tot la ochi 😊 Starea fiului meu le modifica starea. Se liniștiseră și ei, erau foarte relaxați și aproape că se plimbau în jurul nostru cu încetinitorul, fiind atrași de șoaptele pe care nu le auzeau în totalitate. Într-un timp perfect, i-am sărutat fruntea fiului meu, pentru a-l scoate din starea aceea. E de adăugat că un timp nu am spus nimic, ci doar l-am lăsat să curgă pe brațele iubirii. I-am permis să cunoască, să simtă abandonul, curgerea. Astfel, nu va fi nevoit să citească din vreo carte ori să o înțeleagă mental. I-am susținut integrarea stării care nu mai necesită nici o altă informație. L-am purtat în experiență, lucru care anulează oricare alt efort de a învăța mecanic, cum o facem de regulă prin sisteme rigid structurate cu toți oamenii, nu doar cu copiii. După ce i-am sărutat fruntea, l-am adus în aici și acum, cu același zâmbet privindu-l în ochi, ca după o aventură împreună. A deschis ochii, privindu-mă cu uimire și a împărtășit cu mine printr-un simplu “Wow”. Însă în secunda aceea tot ce a vrut să emită către mine, am receptat. Ceea ce trăise îi aprindea lumini noi în sinapsele creierului său cerebral, schimbând pentru totdeauna percepțiile sale. Se vede în ochii omului schimbarea magistrală petrecută în interior prin intermediul revelațiilor în urma experiențelor avute. Asta am văzut și eu în ochii lui. Ulterior, a simțit să împărtășească cu vorbe ceea ce tocmai trăise: relaxarea, lacrimile necontrolate, pacea, toate căpătaseră alt sens pentru el. împărtășirea lui, dar și mărturia întâmplării i-a făcut și pe ceilalți membrii ai familiei mele să îmi ceară. A fost simplu când a urmat fiica mea, văzând exemplul fratelui, s-a abandonat și mai ușor. Acum imaginați-vă cum a fost cu adulții 😊 Când a venit rândul prietenei mele – femeie în toată firea, de 42 de ani, sau a iubitului meu – bărbat în toată firea, care nu gândea cum o femeie ar putea să-l poarte pe brațe, așa cum numai el poate 😊, ce rezistențe am întâmpinat .. doar la început, evident 😊 Căci după ce simțeau cum e să fii purtat, cum e să fii din nou cuprins în îmbrățișare, la sân, cum e să ți se întipărească șoapte care îți aprind lumina Iubirii înăuntru, erau într-un și mai profund abandon decât copiii. Merită precizat că, a fost cu premeditare exercițiul, invitându-i cu ceva timp în urmă să exerseze abandonul în apă, făcând pluta (o altă idee venită în urma contemplărilor mele). Ideea e că toți au eliberat tensiuni, s-au deschis prin aducere aminte și reconectare cu energia aceasta yin. Iar după aceea nu am mai fost niciunul același, fie că și-au dat seama ori nu.
De ce am simțit să împărtășesc cu tine acestea, chiar pe parcursul contemplării energiei acesteia?! Îți răspunzi singur prin starea pe care o ai acum. Nu îți rămâne decât să alegi să te deschizi și să reflectezi/meditezi/contempli asupra acestora, dar mai mult să îți culegi propriile roade ale revelațiilor tale.
Revenind la experiența mea cu nemărginirea subtilului, am realizat cuprinderea unor mari taine, ale căror sensuri mi se ascunseseră până atunci. Realizând acestea, am stat o vreme cu mine pentru a încorpora ori întrupa ori integra, dacă vrei, toate acestea.
Spuneam că energia aceasta, în profunzimea ei mi-a făcut dor de mine. Însă dorul la care fac referire e altul decât cel cu care suntem obișnuiți. Dorul acesta era un fel de aducere-aminte ori conștientizare că Eu sunt Iubită și Iubire în același timp, că sunt conținută și susținută necondiționat de Viață ori de Doamne, în orice timp și oricare spațiu voi fi ales să experimentez, că sunt țesută din aceste două energii primordiale – masculin și feminin, care au unica direcție să devină una. Am simțit cum împreunarea energiilor nu sunt cu nimic diferit de felul în care ne împreunăm din iubire, ca oameni. Nu, nu mă refer doar la modul strict de a face dragoste cu corpurile fizice, ci cu toate.
Energia aceasta a început să îmi vorbească într-un fel în care eu vorbeam cu mine. Și atunci mi-am auzit sufletul invitându-mă la un ceai de contemplare, cum îmi place să-mi numesc timpul de reflecție. Sufletul meu mă întreba blând despre direcția mea, el fiind sigur de a sa și în același timp, neimpunându-mi-o mie, ci îndrumându-mă, mai degrabă, către acolo. De fiecare dată când răspundeam, sufletul meu blând și ferm, mai avea o întrebare, și eu, un răspuns. La sfârșitul contemplărilor noastre împreună, mi-a cerut să concluzionăm și să notăm roadele a ceea ce am semănat împreună. Iată, le împărtășesc cu voi:
Așa cum ne învață natura, prin permacultură, un câmp odihnit dă recolte bogate. La fel și omul. Odată ce învăț să îmi respect perioadele de tihnă, de odihnă, de relaxare, de confort, acțiunile în care mă investesc vor avea rezultate mult mai bine, decât dacă le-aș întreprinde din oboseală, epuizare, disconfort. Ca atare, aleg să armonizez perioadele de lucru, cu cele de relaxare.
Mai mult, mă educ să îmi iau timp cu mine, prin care să exersez răbdarea și reflectarea asupra acțiunilor mele, încă dinaintea aplicării lor. Mă educ să ascult mai mult decât vorbesc, să învăț să cer și să primesc, să observ, să îmi centrez atenția pe mine, să îmi ascut simțurile, să mă implic permanent în propria mea schimbare, să mă dedic propriei mele evoluții, evaluând ceea ce trebuie schimbat în mine.
Este o alegere să te implici în propriul proces de trezire creativă, iar acesta implică perseverență. De aceea mă dedic dezvoltării acelor abilități prin intermediul cărora îmi pot folosi mai mult simțirea decât memoria, mai mult inima decât mintea. Simțirea îmi dezvoltă receptivitatea, îmi ascute percepțiile, mă deschide către adevărul meu, mă ține ancorată în prezent, prin acceptarea a ceea ce vine spre mine.
Realizez că fiecare reacție a mea de până acum a venit din opusul receptivității – din închiderea reprimării, din negare, din rușine, din respingere, vinovăție ori separare. Îmi dau seama că reacțiile mele au fost doar confirmări ale rănilor trecutului meu, că prin reacții nu făceam altceva decât să mă ascund, pretinzând că mă protejez, că acestea doar mă închideau/stagnau/limitau într-un labirint care mă îndepărta de Adevăr, de Acasă, de cine sunt eu cu adevărat.
Când am ales să mă întorc acasă, cu atenția pe spațiul meu interior, am înțeles că până nu mă opresc, până nu stau cu adevărat în mine, cu mine, nimic dinafara mea nu e despre mine, nu e cu adevărat despre mine. Și m-am oprit în mine și am învățat să mă observ mai întâi, pentru ca mai apoi să observ totul și în jurul meu, pentru confirmări.
Statul acesta în mine a luat diferite forme: fie relaxare, fie respirație, fie contemplare ori meditație. Prin această formă am devenit din ce în ce mai prezentă, percepțiile mele s-au rafinat pe măsură ce m-am investit și mai mult în procesul observării interioare și exterioare.
Am învățat să nu inițiez acțiuni ori exprimări decât după ce am reflectat suficient asupra lor. Am învățat să mă deschid din ce în ce mai mult, transformând frica în curaj, ne mai respingând întunericul, ci integrându-l odată cu lumina, prin acceptare în experiențele mele. Conștientizez de fiecare dată mai mult, prin intermediul deschiderii mele, ori abandonului în încredere – dacă vrei, că totul curge dinăuntru afară, că așa cum e totul în mine, se oglindește înapoi mie dinafara mea.
Am învățat să fiu sinceră cu mine și cu ceilalți, să îmi onorez din ce în ce mai mult adevărul, dar în egală măsură să îl respect și pe al celorlalți, neforțându-mă pe mine sau pe oricine altcineva să accepte ceva prin forță. Am învățat că puterea adevărată stă în vulnerabilitate, că de multe ori cel care urmează este înțelept, că pacea face mai mult sens pentru mine, decât dreptatea.
Acum sunt convinsă că prin atenția pe care mi-o ofer mie, cât și prin răbdarea și sinceritatea cu care mă onorez, totul se schimbă în viața mea, pentru că eu însămi mă transform. Evaluând ceea ce nu mă mai servește, ceea ce nu îmi mai aduce beneficii reale, pot alege să eliberez, să schimb, să transform. Totul stă în puterea vulnerabilității mele.
Când mă deschid și receptez totul prin filtrul adevărului meu, atunci simt și sunt conștientă că totul are de-a face cu mine, că e despre mine și despre nimeni ori nimic altceva. Stă în puterea alegerii/ intenției mele să schimb oricând, orice, oricum este despre mine.
Mi-am dat seama că îmi pot identifica destinul, căutându-mi direcția care mă împlinește cu adevărat. Și asemeni oricui, am plecat din frică, uitare, ignoranță, superficialitate, traumă, singurătate, nefericire, rușine, vinovăție, stimă de sine scăzută. Și asemeni oricui am ajuns aici. Și asemeni oricui, nu mă opresc din călătoria spre mine. Viața mea aici este o poveste plină de experiențe, este povestea pe care sufletul meu a ales să o ducă cu sine Acasă, pentru a o dărui Vieții, o poveste cu și despre Iubire.
Am învățat că secretul femeii este identic cu al energiei feminine – acela de a urma smerită creația în materie, bărbatul, fiind convinsă în înțelepciunea ei de ce anume a plantat prin intenție conștientă în planul subtil, pe care aceasta îl guvernează. Am învățat că femeia simte, iar bărbatul creează/materializează conform simțirii ei. Sau poate mă refer aici la energia feminină din fiecare. Sau la tot. 😊
În planul material, femininul doar observă și se deschide oricăror contexte care i se deschid în față, deoarece acesta vede nevăzutul, din acesta creează. Planul subtil este regatul energiei feminine. De aceea se spune că bărbatul arată Calea, iar femeia o face plăcută. E nevoie de înțelepciune, blândețe și deschidere să urmezi smerit în planul material creatorul, după ce vei fi gestionat cât mai bine cu putință planul subtil, pe baza căruia se materializează tot. De aici, secretul regelui, e regina 😊 De aici, femininul rămâne deschis, în acceptare în afara sa, lucrând înăuntrul său. Spațiul subtil este împărăția acestuia.
Energia aceasta completează prin adaptabilitate, neluptând împotriva vieții, ea poate părea supusă când urmează tăcută, însă ea se dăruiește în adevăratul sens al cuvântului, ea stă în războaie, respirând pacea, stă în vremuri de foamete, hrănind, ea devine oază în deșertul arid al masculinului, ea este simțirea care depășește orice rațiune.
Respirând-o, îi permit să mă servească, dându-mi voie să integrez înțelepciunile ce derivă din ea: să mă comport în conformitate cu realitatea, să mă mulez pe situații, să mă adaptez cu ușurință, fără rezistențe, să accept ce vine spre mine și să observ cauza din mine care a atras, să mă încred în viață și în îndrumările ei care mi se revelează prin sincronicități, să mă las îndrumată, să nu mă grăbesc, să mă implic, să duc la capăt lucruri și relații care fac sens evoluției mele, să mă realizez.
Am conștientizat că solitudinea este valoroasă, și că prin ea pot crea o puternică legătură cu mine, fără a fi modificată ori condiționată de altcineva. Din solitudinea mea, dezvolt o relație cu mine, care se va oglindi și mai mult în relațiile dinafara mea. Am realizat că atunci când în relațiile mele, afacerile mele sau oricare alte raporturi în care sunt implicată, apar impasuri, tot ce am de făcut este să fac încă un pas înăuntrul meu, mai adânc decât până acum, mai sincer. Prin acest pas către mine, aleg eu să fac poduri între vechi și nou, înnoindu-mă în permanență prin schimbare. Fac acest lucru cu perseverență, rămânând loială nevăzutului, simțitului, planului subtil.
Iată de ce, energia aceasta mă leagănă asemeni unei mame, mă învăluie asemeni unei curtezane, mă învinge asemeni unei eroine, dar mai ales, mă învață/înalță asemeni unei înalte preotese!
Iată de ce aleg să fiu deschisă! Iată cum deschiderea mea, deschide lumi noi! Iată cum deschiderea aceasta creează O Viață 9!
