La mulți ani, România!
La mulți ani, române! La mulți ani, români! Noi suntem România!
Azi ne sărbătorim pe noi înșine într-unul spirit românesc. Azi ne punem straie noi, străbune, de sărbătoare, în suflete și-n cuget. Scoatem veșmintele strămoșilor noștri din inimile noastre și le purtăm cu mândrie: vitejia, ospitalitatea, îndârjirea, tăria de caracter, hărnicia, omenia, altruismul, frumosul, iubirea de glie, de vecin, de casa părintească, de familie și țară.
Sunăm din buciumul creativității noastre, arta, conexiunea cu natura, datinile, povețele și legendele neamului românesc.
Ne onorăm azi, ca români, calea destinului nostru ca neam, aprindem în sufletele noastre focul sacru din Sarmizegetusa, din Bucegi, din Roșia Montană, identitatea acestui popor, binecuvântat și îndelung slăvit peste veacuri. Ridicăm către înaltul cerului, către bunul Dumnezeu, ruga și recunoștința noastră într-un dulce grai românesc: “Ține, Doamne neamul acesta unit, solidar cu dreptatea și îmbelșugat de roadele pământului acesta sfânt, grădină binecuvântată a Maicii Sfinte! Ocrotește-i, Doamne, pe români, insuflă-le credința și iubirea de semeni, de țară și de întreaga lume! Înțelepțește-i, Doamne, pe români, să audă cu sufletul lor Adevărul, Dreptatea, Autenticitatea, Prosperitatea și Integritatea lăsate moștenire de daci, de Zamolxis! Deschide-le, Doamne, inima să își amintească și să primească slava și iubirea ta, să redevină ce le-ai menit să fie – lucrători în lumină! Auzi-mi graiul sfânt, Doamne, și trezește-i pe români în credință, cuget și simțiri!”
Azi suntem Decebal, Mihai, Brâncuși, Grigorescu, Enescu, Eminescu. Azi suntem munți de aur și văi pline de rod, brazi vânjoși și ape curgătoare, azi suntem ii, ițari, opinci, catrințe, bundițe, marame și cojoace, azi suntem Timișoara, Cluj, Oradea, Sibiu și București în fiecare inimă. Azi întindem hora mare peste hotarele întregului pământ, oriunde bate o inimă de român. Pentru că acolo unde este românul, este România, aici și acolo, pretutindeni, azi se vorbește, se gătește și se iubește românește.
Azi suntem toți uniți sub culorile steagului nostru prin mândria și recunoștința de a fi român. Azi ne identificăm cu roșul sângelui prin care ne curg dacii și toți urmașii lor, al sângelui care ne clocotește-n vene curajul de a trece peste toate, cu galbenul bogățiilor acestor pământuri și al luminii care ne sclipește geniul nativ, cu albastrul cerului către care ne ridicăm ochii, odată cu năzuințele rugăciunilor și recunoștințelor noastre spre el. Azi, eu sunt România!
La mulți ani, România! La mulți ani, români! Noi suntem România
