Binețe, om
Binețe, om Binețe, om. Mă așez înăuntrul meu la un zâmbet și mă întreb cum mai e în suflet la tine? Vezi tu, om, noi doi nu am știut niciodată să curgem ușor. Am crezut că viața e un urcuș anevoios de stânci reci, gri, alunecoase, solitare. Am tânjit vârfuri de pe care să privim…