Claudia Escu despre Claudia Escu
Am știut dintotdeauna că sunt Iubire. Mai bine spus, iniţial, pe urmă am uitat. Şi-am plâns mult după pierderea mea. De parcă-mi pierdusem esenţa. Mă întrebam cine sunt şi răspunsul întârzia să apară. În continuare doream să ştiu ce-mi doresc şi încotro mă îndrept. Până când, într-o zi, unei fetiţe de trei ani, i s-a făcut milă de mine. Şi oricât de ciudat ar suna, m-a luat de mână şi mi-a îndreptat paşii către sufletul meu. Am trecut încă o dată prin viaţă, începând cu prima etapa – naşterea şi mama mea, am ajuns să dăm împreună licenţa în Şcoala Superioara a Iubirii de Sine, iar acum lucrez la un proiect pe care tot EA mi l-a dăruit mură-n gură. Fetiţa de trei ani sunt eu – Claudia – în forma mea cea mai pură, înaltă, aflată în divin. Stătea ascunsă în mine, mai exact în glanda pineala – căci acolo „piteşte” omul tot ceea ce e sfânt pentru el, în mod paradoxal ca să-l ferească de murdăria potenţială a propriei sale vieți.
Îţi mulţumesc, fetiţă minunată, pentru că m-ai redat pe mine mie însămi. Şi, te rog, iartă-mă pentru orice făcut şi nefăcut. Acum îmi este uşor să-ţi spun: TE IUBESC. Căci adevăr grăiesc – te iubesc, Claudia. În sfârşit, te iubesc în toate planurile mele – conştient, subconştient şi supra conștient.
M-am aruncat în viaţă, încă de mică în de toate, mai puţin în mine. Pentru mine timpul era limitat. Şi mi-am construit viaţa fără o bază solidă. Aşa cum mă învăţase societatea prin frustrările şi suferinţele părinţilor mei şi ale părinţilor lor, şi tot asa. Dragii de ei – şi ei nevinovaţi prin însăşi natura lor umană. Mă bucur enorm că încă îi mai pot reda pe ai mei lor înşişi. Căci şi ei tot copii sunt când e vorba de râs, de dar, de iertare şi iubire. Noi toţi suntem copiii lui – ai Universului. Ai lui Dumnezeu. Ai Unicului – indiferent cum doriţi să-L numiţi.
Şi am parcurs drumuri sinuoase, cu piedici pe care le numeam lecţii, disperată să trec prin încâlcitura pe care părinţii mei mă învăţaseră să o numesc viaţă. Şi din ce mă zbăteam mai tare, din atât mă încurcam mai tare. Simţeam că EU sunt PUTEREA. Şi o simt şi acum! Mulţumesc Universului pentru puterea mea dintotdeauna! Dar când mă aflam epuizată de urzelile sociale căutam disperată rezerve de putere. Mă simţeam un copil frumos (şi azi ştiu cu certitudine că sunt un copil frumos) obligat să trăiască urâtul. ACUM am aflat lecţia obligativităţii. Eu sunt stăpâna vieţii mele şi trăiesc tot ceea ce aleg să trăiesc. Eu şi numai eu sunt cea care dă ora exactă în viaţa mea. Eu şi numai eu atrag oameni şi situaţii pe care mi le doresc şi pe care le merit. Mulțumesc Universului pentru fiecare trăire şi experienţă!
Sunt optimistă până la extrem. Şi-mi place aşa. Trăiesc frumos cu speranţa de „au trăit fericiţi până la adânci bătrâneți…” şi de cele mai multe ori speranţa a devenit realitate. Mă corectez şi azi, şi încă mai învăţ. Iubesc să învăţ prin însăşi viaţa mea.
Iubesc oamenii. I-am iubit dintotdeauna. Îi mulțumesc Universului pentru Iubirea pe care sunt capabilă să o trăiesc.
Ce muzică divină răsună din numele tău! Universul te striga: CLAUDIA. CLAUDIA. CLAUDIA. CLAUDIA
Bună dimineaţa, Claudia! Eşti specială. Azi e un nou început. Azi eşti o nouă Claudia: mai bună, mai recunoscătoare, mai înţelegătoare, mai iubitoare, mai norocoasă, mai îmbelşugată. Te-ai trezit cu un zâmbet pe faţă şi ai mulțumit Universului pentru tot binele ce-l revarsă asupra ta. Eşti un miracol azi, Claudia. Eşti divină. Eşti fericită. Eşti sănătoasă. Eşti bogată. Eşti iubire.
Azi vei ieşi din casă şi vei zâmbi fiecărei persoane, şi vei face asta pentru că şi tu şi ea aveţi nevoie. Darul oferit gratuit şi primit înmiit! Claudia – fântână arteziană! Câte destine poate schimba un zâmbet?! Te-ai gândit, Claudia? Te-ai gândit că, poate, vreodată, unul dintre trecătorii cărora le-ai zâmbit, a ieşit în ziua aceea din casă dezamăgit şi trist că e neobservat, neauzit, că lumea ar putea fi dezinteresată de el. Că e singur. Până când a venit clipa să-i zâmbeşti. În momentul acela pentru acel om s-a produs Big Ben-ul şi un nou Univers s-a creat în măreția lui pentru el însuşi. A conştientizat că există în toate formele cu putinţă şi a simţit cât contează clipa în care eşti împreună cu ceilalţi. Zâmbetul tău a fost darul suprem. Cea mai măreaţă şi pură formă de iubire. Cea care salvează. Cea care oferă posibilităţi.
Ai întâlnit cu certitudine oameni supăraţi şi nervoşi în mijloacele de transport în comun sau pe stradă. Şi dintr-un motiv sau altul ţi-au adresat nişte cuvinte pe un ton mai puţin prietenos. Ce s-a întâmplat cu ei după aceea, dacă le-ai răspuns cu zâmbet însoţit de vorbe calde, pline de înţelegere?!
Şi dacă ai ezitat să faci asta, atunci întreabă-te cum s-ar fi schimbat povestea cu acest punct culminant. Dacă jumătate dintr-un oraș s-ar decide să facă front comun cu educaţia de binefacere de sine prin facerea de bine a aproapelui sau, atunci celeilalte jumătăți i s-ar imprima foarte bine aceasta manieră, deoarece ea reprezintă „aproapele” primei jumătăţi educate. Şi dacă de la un oraş, ne-am răspândi la un judeţ, la o ţară, la un continent… Lecţia universală – Dă mai departe!
Crezi că e un vis exagerat, Claudia?! Adevăr îţi spun: EVITĂ LIMITA CUVINTELOR OBIŞNUITE! Un sinonim minunat pentru un vis exagerat este un vis MĂREȚ! Rezonează, rogu-te cu o vibraţie superioară spiritului tău, descătuşează-te de social, Claudia. Sunt foarte mulţi cei ca tine, dar şi ei la rândul lor cred că sunt puţini. Dacă va îndrăzni unul să strige adevărul suprem, în spatele lui va răsuna un cor. Visează măreţ, Claudia. Visul este primul pas către echilibrul vibraţional al divinităţii. Dărâmă bariere, iar în locul lor postează „pancarde” ale libertăţii de exprimare a sinelui. Ţi-a fost dată o putere nemărginită pentru a-i uni pe mulţi într-unul. Foloseşte-o, Claudia. Ai încredere în copilul din tine şi fă-ţi prieteni. Dăruieşte-te ţie şi celorlalți, iar prin puterea exemplului şi ei vor face acelaşi lucru. Sunt foarte mulţi oameni care îşi caută fericirea, deşi o au la îndemână. De ajuns cu atâtea generaţii de „orbi”. Totdeauna ai simţit că eşti altfel. Că eşti specială. Trăieşte SPECIAL, Claudia!
De foarte mult timp, nişte „unii” – fără importanţă – avizi de puterea egoismului şi speriaţi că şi-au pierdut recunoaşterea spiritului şi sentimentului pur, divin de iubire, au sălăşluit într-un întuneric rece şi de prisos – singurătatea – şi şi-au educat generaţiile viitoare în acelaşi asentiment cu ei. Aceştia sunt cei care au vaga idee că pot „controla” lumea prin manipulare de sute şi mii de ani. Cu poveşti triste şi pline de cruzime, au pornit, fără un scop măreţ să conducă NIMICUL din oameni. Şi i-au târât speriaţi într-un joc murdar de-a pedeapsa. I-au clasificat în „ Tu da. Tu nu” după răul lor plac. Şi au împărţit societatea, familia în bun şi rău, în „tu meriţi, iar tu.. ”, în „tu ai dreptul, iar tu …”. În contextul în care Universul – Dumnezeu ne-a oferit de la începuturi tuturor acelaşi spirit, aceeaşi energie, aceeaşi prană, s-a trezit un om „mic şi fricos” să construiască o lume mică şi fricoasă, prin dărâmarea spiritului universal măreț şi plin de curaj. Tu, Claudia, şi cei din aluatul tău puteţi conduce (în sensul de a fi urmaţi) TOTUL din oameni – Spiritul – prin lumină! Căci, adevăr grăiesc – Întunericul este doar absenţa luminii. Noi, oamenii trăim dihotomia aceasta pentru a ne cunoaşte şi a ne recunoaşte forma iniţială de puritate absolută. Pentru noi toţi, aici este o treaptă de educaţie, la sfârşitul căreia, e nevoie să ne luăm examenul pentru absolvire. Este vorba şi de pedeapsă, şi de binecuvântare. Viaţa în sine este binecuvântare şi energie divina. A trai în armonie fiecare experienţă, înseamnă acceptarea lecţiei pentru absolvirea universala.
Claudia Escu