Miracolul începe cu tine
Miracolul începe de fiecare dată cu tine. Și acesta însuși este un miracol. Căci asta ești – miracolul în cea mai spectaculoasă formă dumnezeiasca. Forța supremă, divinul din tot și toate, este definiția miracolului. Acest cuvânt tradus în toate limbile pământului sună la fel – divin…
Și pentru că tu ești începutul și sfârșitul într-o continuă spirală divină, îl naști și renaști pe Dumnezeu cu fiecare suflare miraculoasă pe care o realizezi.
Într-un cotidian obișnuit, având proveniența într-o familie modestă de origine română, am conștientizat miracolul divin al simplității, a toate câte sunt, deci și a mea. Tot simplul trăit m-a condus la miracol.
Tot ceea ce trăiam dezamăgitor, trist și fără ieșire, mă construiau continuu în pragul necunoașterii mele. Și mulțumesc lui Dumnezeu pentru toate cele trăite. M-au crescut…m-au condus înapoi către mine – copilul universal divin – către Dumnezeul din mine și dinafara mea.
Miracolul mi-a fost alături la tot pasul. Au fost dăți când l-am recunoscut și dăți când, deși mă învăluia, îl căutam. Astfel, am ajuns la concluzia miraculoasă că într-un mare rău, se ascunde un mare bine. De aceea mulțumesc pentru orice experiență indiferent de natura ei.
Fiecare trăire este o lecție, o experiență divină din care să evoluăm în orice fel cu putință. Ne sunt lăsate la îndemâna daruri pentru a ne împlini evoluția aleasă înainte de a intra în timp și spațiu. Iată de ce e de bun augur să cauți profunzimea în simplitate.
Trăiesc acest episod pentru că…e necesar în evoluția mea. Ce lecție trebuie să învăț?! Această retorică este calea, adevărul și viața, este însăși evoluția umană către divin și totodată transformarea în divin.
Din ce în ce mai mulți semeni conștientizează miracolul. Îl seamănă, îl culeg și-l seamănă iar, și-l culeg la nesfârșit. Pentru că suntem mai aproape de casă ca niciodată. Creștem și vin îngeri care ne susțin drumul și aceștia ne cresc și mai mult.
Copilul meu este îngerul care mă crește. Andrei mă ia de mână din întuneric și mă duce la lumină. Când plec de lângă el, aruncată în socialul material, îmi zâmbește în ușa și-mi urează “Du-te-n bucurie! Te aștept aici”.
Și adevăr grăiesc când spun ca mă crește, pentru că de fapt el îmi crește spiritul, în măsura în care eu am grijă ca fizicul lui să crească. Și cu cât crește, lună de lună, crește spiritul meu ani-lumină. Este echilibrul viabil – slăbiciunea lui îmi conferă putere, iar momentele mele de slăbiciune îl împuternicesc pe el să preia controlul. Este definiția nemărginita a iubirii divine. Căci de la copilul meu am învățat să iubesc tot, să iubesc starea de a iubi. Să mă iubesc pe mine. El este îngerul meu uman, care mă face atentă la toți heruvimii și serafimii din viața noastră. Căci mi-a dat Dumnezeu pe unicul său fiu, ca să-l iubesc și să-l preaslăvesc.
Fiecare din noi primim pe unicul fiu al lui Dumnezeu printr-un om, căci Dumnezeu ne trimite în viață îngeri. Și fiecare e unicul fiu pentru Tatăl. Meditează puțin la ideea aceasta: Al cui înger ești? Pentru cine ai ales sa vii aici? E vital să înțelegem esența acestor adevăruri. În felul acesta ne vom iubi, respecta și ierta mai mult aproapele.
Eu sunt îngerul tău și am ales să vin aici pentru tine. Îmi accept și recunosc toate greșelile care mă “evoluează”.
Copilul strica doar ca să învețe din experimentul cunoașterii. Asemenea și eu în viața mea.
Mama mea are o vorbă înțeleapta – dacă ai greșit, ține minte morala și atunci greșeala e sfântă – atenție însa la tentația repetiției.
Pentru că de cele mai multe ori viața mi-a lăsat timp – acum sunt conștientă că există timp și trăiesc conform conștiinței mele – mi-am împlinit unul din rolurile pe care mi le-am ales să le săvârșesc aici – să scriu. În timp ce această acțiune era prioritară pe lista mea de vise, a rămas printre ultimele de împlinit. “Ultimele” de pe lista din copilărie. Visam mult – este adevărat!
Acum am o listă nouă de îndeplinit, iar scrisul e menționat primul. Vă mulțumesc că sunteți părtași la împlinirea visului meu. Fie ca și visele voastre să se împlinească etern.