Odă Vieţii
Azi închin Odă Vieții, perfecțiunii Ei.
M-am trezit îndrăgostită de Viață și fascinată de sincronicitatea cu care țese realitățile.
De v-ați urca împreună cu mine în înaltul vulturilor albaştrii, v-ați bucura de viziunea atotcuprinzătoare a Vieții..
O privesc prin inocența inimii mele şi mă umplu de perfecțiunea, ritmicitatea şi răbdarea ei.
Capăt claritatea motivului pentru care marii avatari ai umanității s-au iluminat privind-o, pur şi simplu.
Văd Viața în bradul din față, şi-n plantele grădinii mamei mele, şi-n muntele ce ne-ascunde istoria, şi-n aurul din inima pământului.
Văd Viața în copilul care cutreieră curios lumea uriaşilor, şi-n îndrăgostiții care uită şi se uită pe ei într-un sărut înlănțuit în eternitate, şi-n bătrânul care privește în gol înțelepciunea totului trăit până atunci.
Câtă magie expiră Viața!! Inspiră Iubire şi expiră Magie! Cel mai mare educator …
Creația se naște din Iubire şi Magie.
Te primesc, Viață. Primesc tot ce vine din iubirea ta pentru mine.
Simt şi sunt binecuvântarea Vieții!
Eu sunt Magia Ei. Mai întâi a inspirat Iubirea divină şi apoi a expirat Magia Ei, creându-mă pe mine.
Cum să mai uiți cine eşti?! Cum să te îndoiești de măreția ta?! Cum să nu te abandonezi în totală încredere Vieții?!
Te iubesc, Viață! Mă iubesc!